Gol

   Sine de cale ferata ca doi serpi alungiti spre infinit , o pasarela si eu privind in jos... ma linistesc cand vad cablurile verzi de inalta tensiune cu inscriptionarea DANGER, naiba doar verde e culoarea sperantei :):) ...si oceanul ma mai linisteste ...si marea si prapastiile pe buza carora iti poti trage sufletul , si pe fundul carora te poti odihni...

M-am comparat odata cu un bonsai , acum sunt un bonsai uscat , de altfel mie mi-au murit toti bonsaii , nu stiu sa am grija de ei , nici de mine ....

Miros tare de brad infipt spectaculos in stanca, ploaie de  frunze , un parau vesel si nepasator , soare si lumina filtrata , da ...viata e minunata ...o da ,  viata  e minunata daca esti piatra, copac sau pasare ce au evoluat liber... dar daca esti o pasare in colivie , sau un elefant inconjurat de un gard electric intr-o menajerie de circ  si ai memorie , si executi niste pasi de dans in fata unor turisti insensibili .... pai atunci viata SUCKS.

Deci preferi sa te balacesti in noroiul tau din jungla... liber .

Gata o sa incep sa fac ceea ce mi-am dorit intotdeauna dar am fost prea lasa ca sa o recunosc . Medicina o sa mearga inainte , o fac si eu ca pe o misiune christica J Oare sunt blasfemica sau ironica , sau doar disperata ?

O sa incep sa fac ceva pentru mine . Incep sa fac un curs de design interior  sau de introducere in arta plastica .... sau vad eu ...habar nu am cu ce sa incep..cred ca o sa le iau pe rand ...

Ceva frumos

"J'adore ton sourire " asta mi-a spus mie in seara  aceasta un copil, o fetita franceza . E cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodata ... bine ... era un ras in hohote nu chiar un "sourire" , dar ce mai conteaza ...  nu conteneste sa ma surprinda sensibilitatea acestui popor, pe care il simt foarte aproape de sufletul meu...culmea ea ca si ei imi raspund la fel si m-au adoptat din prima clipa...

Scrisoare catre un prieten

Deci nu incerc sa ma inspir din Paler ( pentru cunoscatori  si pentru Liz creatorul :)
Ideea e ca sunt atat de stresata ca nu pot sa dorm noaptea , asa ca scriu ... prietenilor . Scrisoarea  ( modern - mailul )  am intitulat-o " Despre penibil ,riduri , oftalmo si Noica " 

"Stii ce cred eu ? Momentul ala penibil a fost mult mai  intens si mai viu decat multe alte momente rationale, corecte, care nu lasa loc interpretarilor, deci moarte . Am avut nevoie de curaj sa il provoc , dar tu reflex l-ai etichetat ca penibil,  ca un scut impotriva sinceritatii.  Si ca orice act uman sincer , deci nud , a parut penibil ... si Eliade , scriitorul meu preferat a spus-o "ridicolul este singurul care merita sa fie imitat , caci numai imitand ridicolul imitam viata , deoarece acolo se ascunde sinceritatea ei deplina , iar nu ideile si convenientele ei care sunt aspecte ale mortii " .

Imi pare rau ca nu ai acceptat invitatia mea la ridicol :):):)

Ma duc in atelierul lui Brancusi , sa ma intorc un pic la esenta si dupa aceea restul...

Si scuza-ma ca te-am facut insensibil , stiu ca nu esti asa, din contra ...

Uite-l si pe Noica care ti-ar fi facut antireclama :)  " Ea nu admite să treacă peste chipul ei umbra unei idei care se va fi rostit, sau să se înscrie undeva cuta unui adevăr. Nu, ea vrea să revină la chipul din faţa oglinzii, la masca adoptată o dată pentru totdeauna. Ce-i pasă că falsifică astfel o întreagă devenire? Intr-o lume in care totul devine, ea vrea să rămână aceeaşi." 

Si sa stii ca intalnirea noastra in ansamblu a fost chiar draguta .  Acum ne putem desparti pentru ca NE-AM INTALNIT .

P.S.

Sa te distrezi bine la Sinaia... arta plastica se poate admira chiar si cu prietena langa tine :):):)
Pup.