Haiku

Am primit o carte cu haiku-uri .
Frumos. Mi-ar fi placut sa le fi scris eu , dar nu...pentru asta trebuie sa ai har...nu il am....
E pacientul meu si la prima vedere un om absolut banal. Chiar un pic iritant caci vorbeste mult, aparent inutil...intr-o lume in care totul trebuie sa fie rece si precis ca un bisturiu.
Il intrerup scurt : "Da domnule aveti cataracta si in plus la ochiul stang, o membrana epimaculara . Cand vreti sa programam operatia ? "
Probabil ca ii par grozav de barbara , dar pare sa inteleaga si revine in lumea de carne si sange. Imi scrie o dedicatie si imi intinde cartea. Multumesc frumos , urmatorul...
Haiku-urile scrie de el sunt frumoase, foarte frumoase.... Ma gandesc ca trebuie sa fie tare trist sa fi inzestrat cu o sensibilitate deosebita , si sa ai in acelasi timp articulatii care sa se uzeze, organe care sa se revolte si sa doara, ochi care sa nu te mai ajute si mai ales, sa te misti greoi intr-o lume grabita in care fiecare clipa trebuie "valorificata" la maxim...doar "time is money" , nu ?
Da..natura umana, in toata diversitatea ei se plimba zilnic prin fata mea ...
Si uneori ma pune la incercare : "stiti cine a fost Delfinul ? Stiti cine e zeita Minerva " :):):) batraneii eruditi casca gura cand le raspund si conchid "da..e de mirare ca cineva din generatia dumneavoastra mai citeste " :):) ... cu greu ma abtin sa nu rad...
Si o conversatie pe care nu o s-o uit :
" Domnisoara, eu ca si Dorian Gray imbatranesc pe dinauntru " si zambeste superior :):)
" Domnule , in locul lui Dorian Gray imbatranea tabloul, in locul dumneavoastra cine imbatraneste ? "
Omul surpins, face ochii mari si nu are un raspuns...ii raspund tot eu, cu zambetul pe buze...
" Eu cred ca sotia " :):):)
Noroc ca tipul avea simtul umorului ...
Morala : la asa pacienti, asa doctor :):):) si de asta ma duc eu cu drag la job :):)

Sweet :)

I'm back...

Si a fost Barcelona... superb. E a 4 oara cand ajung aici si ma bucur ca si cum ar fi prima data. Bulevarde largi, fiecare cladire o opera de arta, oameni relaxati , portul , marea azurie in care vezi cum aluneca kefalii, noaptea calda pe care o traiesti in strada... E un oras in care viata freamata , respira, pulseaza, si tu odata cu ea... e un oras in care poti sa prinzi clipa perfecta , si sa o ti , sa nu-i mai dai drumul cateva zile ...un oras in care ma simt libera, deci fericita ... se vede nu ? :)

Vise...

O visez des, des de tot. Firesc , linistit si atat de normal incat totul pare real...doar cand ma trezesc realizez ca ea ramane in vis, ca a plecat de aici, Dumnezeu stie unde... Nici o lacrima, multi nu au inteles... de ce sa plang tarana care se intorce in tarana ? Indecent si de prost gust... la fel cum tristetea nu e decat egoism curat... Un spirit liber care s-a sustras legilor fizicii... evolueaza , asa cred, caci in vise e fericita... Uneori incep sa ma intreb fara rost, nepermis, inutil...pe ce naiba de criterii plecam ?? Ea facea lumea mai frumoasa...la propriu...era un arhitect bun, pasionat...de ce ? Sunt atatia inutili... si inutil e putin spus...Mda ...retorica pura si proasta :) Era prietena mea cea mai buna, sora pe care nu am avut-o.... De atunci imi pare ca totul sta agatat intr-ul fir extrem de subtire si de fragil...si nu contenesc sa ma minunez cati ignoranti care au impresia ca firele astea de paianjen sunt funii groase si lanturi de otel... niste fericiti in felul lor, de altfel...
Incerc sa traiesc clipa...se pare ca e singura pe care putem fi stapani...

Dans..si aici...si dincolo...

Ensemble, c'est tout

Un film pe care l-am vazut in seara asta...chiar mi-a placut , desi mi-a parut destul de inconsistent. Un film frantuzesc, "uman" cum le spun eu, cu oameni obisnuiti, cu viata si sentimente simple si puternice...mi-a placut mult tipa, o stiam si din Amelie, poate fiindca seamanam un pic...iar replica ei "sa nu te indragostesti de mine. Facem sex , bem vin ( eu spuneam : ne simtim bine) , dar fara dragoste" parca ma aud spunand-o...si am spus-o de cateva ori . Nu o mai spun acum, am devenit mai egoista...Da..si soundtrack-ul e excelent...

I Love London :)

sau de ce am disparut un timp din peisajul autohton

London Bridge ridicat - chestia asta se intampla de vreo 3 ori pe an

La plaja :) in Hyde Park
Oxford Street sau cum shoppingul ne uneste pe toti :)

Cer londonez Ochi de piatra in Warwick

Cros in Tineretului. Cu Mircea Badea :)

Acum m-am intors de la alergare... a fost tare, tare de tot. Nu ma asteptam sa se mobilizeze atatia oameni, o mare de oameni. De cea mai buna calitate... si crosul si oamenii...Alerg in Tineretului din 2002 , constant ...niciodata nu a fost atat de frumos . Iubesc parcul asta, e "parcul meu", la 5 minute de casa...si de fiecare data cand ma duc sa alerg , sunt fericita...uit tot, nu mai exista decat drumul, lacul, mult verde, mult aer , uneori mirosind a ierburi putrezite :):) dar parca mai conteaza... Dar azi a fost mai frumos ca oricand...parcul meu era viu, era fericit si el...cu toti alergatorii facandu-i cinste ...suuuuper :):) M-am bucurat ca erau multi tineri dar si oameni de varsta a 2-a , oameni normali, civilizati...asa cum uneori imi pare ca nu mai exista in Romania...am trait un an si ceva in occident...nu m-as intoarce acolo decat pentru oamenii civilizati cu care aveam contact....ei ....azi am realizat ca acesti oameni sunt si in Bucuresti , si inca in numar mare , mare....deci nu e totul pierdut ...pot sa mai sper . A fost frumos , frumos , frumos... fiecare a alergat cat a putut, asta a facut totul si mai frumos...caci nu a existat nici o miza...practic miscare de dragul miscarii...Bravo tuturor ! Toti sunteti castigatori pentru simpul fapt ca v-ati aflat acolo...
Si ca sa ma laud si eu :):) am alergat toti cei 5 km, adica 2 ture de lac, fara probleme, ba chiar am fost mai buna ca multi baieti :):) . Deci, baieti , mai ambitiosi ca va fac fetele :):)
Din pacate poze nu am ... dar gasiti, cred, pe blogul lui Mircea...caruia ii multumesc ca a mobilizat atata lume...si mai ales ca a facut-o in Tineretului :)