Pozitia copilului

L-am vazut ieri seara. Filmul este genial, de un realism acut, dar atata sensibilitate si bunatate in esenta, are o putere transformatoare pentru cine are sufletul deschis. Am fost mandra ca o echipa romaneasca a realizat asta si cred ca ar trebui difuzat si la TV, poate invata ceva si romanii inconstienti , poate s-ar mai trezi cativa. E un film de la care pleci mai bun... eu am si plans la final... discret. Ma gandesc insa cata grosolanie e in lumea asta, daca mai multi dintre cei prezenti in sala , hahaiau la final, unii radeau, faceau misto....mda...pe astia pe bune, i-as faulta fara procese de constiinta...
Deci genial, vedeti filmul .

No photos , please

Nu ma mai intreseaza fotografia , mi se pare inutila, mie nu imi mai transmite nimic, si nu ma refer aici la  fotografia documnet sau cea de concept.  Imi pare o copie firava a momentului , un fel de pastisa pe care nu mai am dorinta de a o revedea. Imi pare ca ascunde ceva, si ceva-ul asta e de fapt esentialul. "L'essentiel est invisible pour les yeux". M-a fascinat candva o gravura numita " O incercare de a surprinde invizibilul " , in care artistul nu prezenta obiectul , ci urma lasata de acesta, golul... deci, na , cam asta e .... Aaaa cu tablourile e altceva...pictura e dragoste ce se scurge prin varful pensulei...fotografia e rece...deci sa fie document si atat.

Pantera :):)

In seara asta am fost pantera. Si m-am cocotat pe tocuri si am dansat pentru prima oara de la operatie. Petrecerea  - geniala. Concluzia : exista viata si dupa ligamentoplastie :) Sau cum ii spuneam fostului meu prieten, care se intreba cum vom supravietui despartiti : "Dragule , relaxeaza-te.Viata merge inainte si dupa bomba atomica "...

Solista in corul filarmonicii :)

Deci , am momente in care ma intreb cum ar fi fost daca ... as fi fost lasata sa fac ce imi placea . Dar am fost fortata sa ma dezvolt oarecum ca un bonsai - chinuita estetic de viziunea altora :)
Ideea e ca de cand ma stiu  mi-a placut Muzica . La 10 ani , nasu-meu, solist de opereta , m-a dus la filarmonica unde se facea preselectie pentru corul de copii. Dintre cei multi veniti acolo au fost alesi 20 si unul din ei eram eu. Imi aduc aminte si acum cu claritate momentele alea, holul , sala de auditie si chiar si pe proful mustacios de la pian. Am cantat "Dimineti cu ferestere deschise" , vreo 2 strofe , cred ca destul de convingator :):)  Bai si culmea , dupa toata agitatia asta ...parintii mei dragi , mi-au interzis sa merg mai departe , faceau spume la ideea de a ma muta la liceul de arta . Iar eu copil tembel de altfel, nu m-am revotat deloc... caci de asemenea tot de cand ma stiu aveam plantata in minte ideea ca voi fi medic :):)
Oricum nu ma plang :) ai mei si acum au impresia ca au fost geniali in decizia asta :):)
Muzica insa ma pasioneaza si acum , cea clasica e o constanta, dar ascult practic aproape orice , incepand cu Parazitii :):) carora le strig cu sete versurile cand simt nevoia :):)
Cand eram in liceu si facultate eram pasionata de Bach (recunosc era la rand , dupa Mircea Eliade), am si acum casetele de atunci care se aud inca bine . Acum mi se pare putin greoaie prea solemna, nu ma mai regasesc in ea. Culmea, e ca nu ma omor dupa Mozart , stiu ca spun un sacrilegiu, dar na , asa simt...ok imi plac cateva sonate si vreo 3 concerte ( 38 - praghez , mai ales ) dar in rest ...
Ce imi place acum cel mai mult , si ascult de zeci de ori ( pana acum nu m-am plictisit :)
1. Pachelbel - Canonul in D ( Re) major
2. Vivaldi - Concert pentru mandolina , corzi si harpa
3. Albinoni - Adagio in G ( Sol) minor pentru orga si corzi
Deci sunt o cobra adevarata :) muzica ma hipnotizeaza :) si inca o cobra romantica :):)
A... si am uitat ...in topul preferintelor : Cheloo : Unde se termina visele.

De ce nu imi place Godot Cafe

Nu imi place conceptul de cafe-teatru, deci nu ma duc . Nu as putea niciodata sa mananc, sa beau , sa fumez afectat,  sa ma scobesc intre dinti ( Doamne nu fac asta :):) in timp ce ma uit la o piesa de teatru pe care am ales sa o vad. Si nu imi place nici in jurul meu sa-i vad pe altii facand asta . Imi pare complet lipsit de sensibilitate. Atunci cand merg sa vad o piesa care ma intereseaza , uit de mine, nimic nu mai conteaza, decat emotia pe care oamenii acestia minunati ne fac sa o traim, sunt toata numai suflet. Uneori imi tin respiratia. Eu daca as fi actor as prefera sa mor de foame decat sa joc in astfel de conditii, sau le-as tranti cu farfuriile in cap , poate poate li s-ar deconecta circuitele alea grobiene.
Ieri am vazut Nascut Iarna. Dramaturgul american nu e chiar pe gustul meu, dar actorii sunt geniali , au reusit sa transmita stari si intr-o piesa un pic seaca :) Asa ca la sfarsit mi-am rupt palmele aplaudand.

Medicina si teatru

Deci cred ca imi deschid un blog pe teme medicale , caci sigur ar avea succes . Intereseaza pe cineva patologia oculara ?? :):) Glumesc, in timpul meu liber ma desprind complet de profesie, ca sa revin ulterior la ea in forta :)
Deci asta seara am fost la teatru - de revista , m-a invitat un amic...m-am cam plictisit. E o performanta sa te plictisesti la revista , dar na... am cascat pe alocuri discret de jena baiatului de langa mine .
Insa saptamana trecuta am fost la o piesa care m-a prins : Somnoroasa aventura ( scenariul Teodor Mazilu ) , poate fiindca juca dragul de Cristi Iacob, si fiindca nu mai erau bilete, am stat pe un scaun chiar langa scena.
Mi-au placut multe replici dar una in mod special :  " daca ruinezi un om , de ce sa ii inchizi si usa in nas ? "
Mda, o sa mi-o aduc aminte desi aflasem deja ca nu poate exista prietenie intre doi fosti iubiti , eu care eram cea mai apriga sustinatoare a prieteniei de dupa :):):)
Deci , inchideti usa cu grija si incuiat-o bine ...daca nu, se va izbi cu putere la prima rafala de vant.
Bafta genunchisti  . Azi cand am iesit de la teatru schiopatam nitel. Dar sa fiu a naiba daca nu eram mai sexi ca toate :):):) Noi ne miscam altfel :)
Si ne recuperem voiosi si nu ne lasam :):) Pa .

Te-am visat Tu

Deci vreau sa scriu asta , fiindca m-am trezit brusc si fara aer ca si cum s-ar fi intamplat o catastrofa...Dumnezeu stie de ce simteam asa...lucid nu aveam de ce asa reactionez asa...dar in vis, subconstientul meu era disperat...in fine.
Eram pe holul teatrului si imi doresc mult sa intru la spectacol. Incerc sa imi cumpar bilet dar mi se spune ca s-a vandut tot.
- Nici la strapontina ?
- Nu avem asa ceva.
Si sunt trista in vis... ma intorc si incep sa ma uit pe un afis...citesc ceva dar nu stiu ce . Citesc . Si deodata , pe un scaun in stanga mea esti tu. Stai cu spatele usor aplecat deasupra unei mese. Nu iti vad decat umerii si parul tuns scurt de tot si ceva mai lung in crestet :) tare tunsoarea :):) Nu iti vad fata dar stiu ca esti tu.
Si ma apuca o ameteala in vis...o simt si acum...Si ma precipit si inima bate in cap : arat bine , cum imi sta parul ? :):):) Si ma vad de undeva de deasupra, cu o cordeluta roz care imi tine parul ( ma duc cu ea de obicei la sala :):) si ma fac ca citesc afisul dar toata vederea mea e concentrata periferic ...Intoarce-te... ma rog in gand... si tu nu. 
Bai si ma trezesc rasufland ca dupa maraton si cu un sentiment de pierdere teribil...Scriu caci mi-a parut ciudat sa visez asta si sa simt atat de intens tot...si n-am mai avut un vis interesant de mult...si nici la tine nu m-am gandit lately :)
P.S.
de fotografie m-am lasat demult. O sa scriu candva de ce...