Salvata de U2 :)

Locuiesc intr-o zona civilizata a Bucurestiului, cu mult verde, cu blocuri si case aerisite, cu bulevarde largi, cu un parc frumos alaturi, o zona in care se poate respira... Pe strada mea, peste drum, un sir de case cochete , o gradinita in limba germana, un nuc inalt care imi ajunge pana la fereastra, multumita deci.
Azi insa...poluare...poluare maxima si mai ales fonica :) Dintr-o curte de vis a vis, inca de la pranz , se profileza o petrecere de cartier si incep sa rasune triumfatoare manele :):) Noroc ca plec de acasa si ma intorc spre seara..." Am scapat" imi spun, inocenta ...
Revin ... la 9 pm distractia e probabil la apogeu...manelele sunt pe pozitii , la fiecare vers obscen se aud rasete ascutite, isterice , strigate ragusite, oamenii se simt bine , ce mai...ufff..preferam un sunet de bormasina , ca cel de ieri...
In fine...si ca sa vad partea plina a paharului , am luat-o ca pe o ocazie de a asculta U2 la maxim...daca vecinii mei suporta manelele de peste drum, de ce nu l-ar suporta si pe Bono ?? :)
Si totusi, Romania e foarte frumoasa...dar oamenii aia frumosi pe unde sunt ?? Sunt sunt dar sunt discreti... aproape nu-i vezi....

Herastraul vazut printr-un ochi mare :)

Apus...

Caldura sufocanta...irespirabil...toti porii mei plang dupa mare... Apus de soare ... poate va mai racoriti putin :)

Weekend-ul trecut...

Pasi stangaci :)

Si pietrele curg...

Colturi si umbre...

Casuta mea preferata :)

Construita intr-o noapte de vara, langa lacul verzui, aproape secat, langa focul de tabara aproape stins, cu brazii din jur inclinandu-si varfurile spre EL , curiosi...
Cine construieste o astfel de casa e un om foarte bogat, tu esti un om foarte bogat, sa nu uiti niciodata asta...
Singurul regret pe care-l am, e ca nu ai construit-o pentru mine, pentru noi :)
P.S.
Azi noapte am visat ca avusesem un fel de teza la geografie si ca luasem 7 ...si ma certam cu profa revendicand un 10 , in stilul caracteristic :) ufff...n-am chef de nimic in dimineata asta...noroc cu casuta ... ma refugiez acolo :)

Parcul lui, parcul meu...

Fotografiile lui, fotografiile mele, la el apa linistita , zilnic ca un ritual , la mine valuri sau lacuri invadate de alge, gandurile mele , gandurile lui, zambetul meu, zambetului lui, respiratia lui , respiratia mea, viata lui, viata mea.... Tu chiar crezi cand spui ca toate astea vor fi ale noastre ??

Aint't Got No...I've Got Life...

Lui ii placeau cuvintele mari, le repeta bucuros, spunea : "te adoooooor" , cu "o" lungit artificial, bine conturat dar gol la mijoc... si ii striga numele - de dor- marturisea...dar era cunoscut ca mai strigase si alte nume, si poate inca le mai striga...oricum nu avea nici o importanta. Ideea e ca facea mult zgomot. Avea si o scuza : traia intre oameni care strigau unii la ceilalti, care foloseau cuvintele in exces si fara discernamant, care manipulau , care promiteau, care uitau... era usor contaminat...
"Asculta Nina Simone " ii spusese ea , avea impresia ca Nina purifica...
Si totusi el continua sa se joace cu cuvintele, sa lungeasca vocalele.
" O sa treaca si o sa uiti " , o asigura el intr-o zi, ca si cum uitarea ar fi un fel de groapa de gunoi a sufletului...
Cu adevarat Nina purifica..."Ain't got no...I've got life"...

Eleganta...