Scrisoare catre un prieten

Deci nu incerc sa ma inspir din Paler ( pentru cunoscatori  si pentru Liz creatorul :)
Ideea e ca sunt atat de stresata ca nu pot sa dorm noaptea , asa ca scriu ... prietenilor . Scrisoarea  ( modern - mailul )  am intitulat-o " Despre penibil ,riduri , oftalmo si Noica " 

"Stii ce cred eu ? Momentul ala penibil a fost mult mai  intens si mai viu decat multe alte momente rationale, corecte, care nu lasa loc interpretarilor, deci moarte . Am avut nevoie de curaj sa il provoc , dar tu reflex l-ai etichetat ca penibil,  ca un scut impotriva sinceritatii.  Si ca orice act uman sincer , deci nud , a parut penibil ... si Eliade , scriitorul meu preferat a spus-o "ridicolul este singurul care merita sa fie imitat , caci numai imitand ridicolul imitam viata , deoarece acolo se ascunde sinceritatea ei deplina , iar nu ideile si convenientele ei care sunt aspecte ale mortii " .

Imi pare rau ca nu ai acceptat invitatia mea la ridicol :):):)

Ma duc in atelierul lui Brancusi , sa ma intorc un pic la esenta si dupa aceea restul...

Si scuza-ma ca te-am facut insensibil , stiu ca nu esti asa, din contra ...

Uite-l si pe Noica care ti-ar fi facut antireclama :)  " Ea nu admite să treacă peste chipul ei umbra unei idei care se va fi rostit, sau să se înscrie undeva cuta unui adevăr. Nu, ea vrea să revină la chipul din faţa oglinzii, la masca adoptată o dată pentru totdeauna. Ce-i pasă că falsifică astfel o întreagă devenire? Intr-o lume in care totul devine, ea vrea să rămână aceeaşi." 

Si sa stii ca intalnirea noastra in ansamblu a fost chiar draguta .  Acum ne putem desparti pentru ca NE-AM INTALNIT .

P.S.

Sa te distrezi bine la Sinaia... arta plastica se poate admira chiar si cu prietena langa tine :):):)
Pup.

Franta . Sud. Pres de Bordeaux .

Deci da , am plecat Liz... sunt aproape de Bordeaux , la 1 ora cu masina ....poate o sa fac o programare la clinica aia celebra de ortopedie , dar nu am avut nici timp , nici gandul la asta ... am intrat aici direct la treaba , adica din prima zi am consultat si am facut un laser ... astia aici te arunca direct in apa :):) am multe de spus , nu dorm prea bine recunosc,  ... nu vreau sa vorbesc prea mult  de job , macar pe blog sa ma desprind .... dar va spun...sistemul de sanatate de aici e la ani lumina de al nostru... acum vad ce inseamna o tara bogata , care da tot pentru oamenii ei ... in fine... o sa va povestesc dar acum mi-e somn ... da ... imi vin acum in minte si Biarritz si Atlanticul si  stancile spectaculoase si surferii ca niste pasari negre plutitoare ...

 

 

Plec pur si simplu

N-am mai scris, am avut  o viata interioara si exterioara agitata, am mai intrat sa aprob comentariile genunchistilor si cam atat... Plec...in Franta sau Luxembourg... posturile ofertante..o sa vad la care ma opresc. Dar plec mama naibii orice ar fi...bai deci simt ca ma sufoc , creierul si simturile imi sunt greoaie, parca traiesc intr-o gelatina... am mai avut o tentativa acum 2 luni. M-am oprit, nu voiam sa calc pe oameni la care tin... dar acum m-am ridicat din nou si plec..si ei, daca tin atat de mult la mine , sa se dea la o parte. Deci eu nu pot sa ma mai tarasc...am un genunchi operat si nu pot merge in genunchi...na . Revin
Asa ...deci revin.
Omul cu comentariul are dreptate...Nu am chef acum sa va povestesc ce umilinte am indurat, bine, unora le par un pic nebuna..adica practic nu as avea motive sa plec...ba da...sunt franata la mine in tara sa ma dezvolt, mi se pun limite..nu sunt lasata sa lucrez nici cu 50% din capacitatea pe care o am...bai si eu sunt workahoolica... si am ajuns la un nivel peste care nu mai sunt lasata sa progresez...bai frate...trebuie sa ai o anumita psihologie sa poti sa traiesti linistit in Romania...psihologie de sclav...sau de hot...in fine...
Ma gandisem sa ma apuc de facut copii...nu sunt in stare de asta....adica nu am stare pentru asta.:(:( ..o sa fac un copil cand o sa ma linistesc si cand o sa simt ca mi-am gasit locul..caci omul...ma indoiesc ca il voi gasi vreodata... actualul nu intelege nimic , si cu toate astea tine cu tot dinadinsul sa stea langa mine... Omul e bine dresat de sistem...se multumeste cu momente si cu bucati mici..ceea ce mie imi convine...E un om bun...o sa sufere putin si o sa-i treaca...la el si suferinta are intensitatea unui licurici...si dragostea..si tot.
Mda...o sa va povestesc experienta...caci cred ca o sa cam urlu de singuratate pe acolo...asa ca o sa reinviez blogul...si o sa mi se faca dor de limba...de tot...stiu din Spania...si de rau o sa imi fie dor :):):)
Dar mai vede, asta...toate la timpul lor...
Momentan fac exercitii la franceza , citesc niste carti siropoase en francais evidemment :):) , si urmaresc Psihologia Crimei pe AXN :):) si dau interviuri si imi caut postul...ca sunt si un pic pretentioasa....
In rest...Tu m-ai abandonat, tout c'est parfait, eu merg mai departe comme d'habitude, si viata e misto de tot . Pa . 

Pozitia copilului

L-am vazut ieri seara. Filmul este genial, de un realism acut, dar atata sensibilitate si bunatate in esenta, are o putere transformatoare pentru cine are sufletul deschis. Am fost mandra ca o echipa romaneasca a realizat asta si cred ca ar trebui difuzat si la TV, poate invata ceva si romanii inconstienti , poate s-ar mai trezi cativa. E un film de la care pleci mai bun... eu am si plans la final... discret. Ma gandesc insa cata grosolanie e in lumea asta, daca mai multi dintre cei prezenti in sala , hahaiau la final, unii radeau, faceau misto....mda...pe astia pe bune, i-as faulta fara procese de constiinta...
Deci genial, vedeti filmul .

No photos , please

Nu ma mai intreseaza fotografia , mi se pare inutila, mie nu imi mai transmite nimic, si nu ma refer aici la  fotografia documnet sau cea de concept.  Imi pare o copie firava a momentului , un fel de pastisa pe care nu mai am dorinta de a o revedea. Imi pare ca ascunde ceva, si ceva-ul asta e de fapt esentialul. "L'essentiel est invisible pour les yeux". M-a fascinat candva o gravura numita " O incercare de a surprinde invizibilul " , in care artistul nu prezenta obiectul , ci urma lasata de acesta, golul... deci, na , cam asta e .... Aaaa cu tablourile e altceva...pictura e dragoste ce se scurge prin varful pensulei...fotografia e rece...deci sa fie document si atat.

Pantera :):)

In seara asta am fost pantera. Si m-am cocotat pe tocuri si am dansat pentru prima oara de la operatie. Petrecerea  - geniala. Concluzia : exista viata si dupa ligamentoplastie :) Sau cum ii spuneam fostului meu prieten, care se intreba cum vom supravietui despartiti : "Dragule , relaxeaza-te.Viata merge inainte si dupa bomba atomica "...

Solista in corul filarmonicii :)

Deci , am momente in care ma intreb cum ar fi fost daca ... as fi fost lasata sa fac ce imi placea . Dar am fost fortata sa ma dezvolt oarecum ca un bonsai - chinuita estetic de viziunea altora :)
Ideea e ca de cand ma stiu  mi-a placut Muzica . La 10 ani , nasu-meu, solist de opereta , m-a dus la filarmonica unde se facea preselectie pentru corul de copii. Dintre cei multi veniti acolo au fost alesi 20 si unul din ei eram eu. Imi aduc aminte si acum cu claritate momentele alea, holul , sala de auditie si chiar si pe proful mustacios de la pian. Am cantat "Dimineti cu ferestere deschise" , vreo 2 strofe , cred ca destul de convingator :):)  Bai si culmea , dupa toata agitatia asta ...parintii mei dragi , mi-au interzis sa merg mai departe , faceau spume la ideea de a ma muta la liceul de arta . Iar eu copil tembel de altfel, nu m-am revotat deloc... caci de asemenea tot de cand ma stiu aveam plantata in minte ideea ca voi fi medic :):)
Oricum nu ma plang :) ai mei si acum au impresia ca au fost geniali in decizia asta :):)
Muzica insa ma pasioneaza si acum , cea clasica e o constanta, dar ascult practic aproape orice , incepand cu Parazitii :):) carora le strig cu sete versurile cand simt nevoia :):)
Cand eram in liceu si facultate eram pasionata de Bach (recunosc era la rand , dupa Mircea Eliade), am si acum casetele de atunci care se aud inca bine . Acum mi se pare putin greoaie prea solemna, nu ma mai regasesc in ea. Culmea, e ca nu ma omor dupa Mozart , stiu ca spun un sacrilegiu, dar na , asa simt...ok imi plac cateva sonate si vreo 3 concerte ( 38 - praghez , mai ales ) dar in rest ...
Ce imi place acum cel mai mult , si ascult de zeci de ori ( pana acum nu m-am plictisit :)
1. Pachelbel - Canonul in D ( Re) major
2. Vivaldi - Concert pentru mandolina , corzi si harpa
3. Albinoni - Adagio in G ( Sol) minor pentru orga si corzi
Deci sunt o cobra adevarata :) muzica ma hipnotizeaza :) si inca o cobra romantica :):)
A... si am uitat ...in topul preferintelor : Cheloo : Unde se termina visele.