luni, 10 august 2009

Vise...

O visez des, des de tot. Firesc , linistit si atat de normal incat totul pare real...doar cand ma trezesc realizez ca ea ramane in vis, ca a plecat de aici, Dumnezeu stie unde... Nici o lacrima, multi nu au inteles... de ce sa plang tarana care se intorce in tarana ? Indecent si de prost gust... la fel cum tristetea nu e decat egoism curat... Un spirit liber care s-a sustras legilor fizicii... evolueaza , asa cred, caci in vise e fericita... Uneori incep sa ma intreb fara rost, nepermis, inutil...pe ce naiba de criterii plecam ?? Ea facea lumea mai frumoasa...la propriu...era un arhitect bun, pasionat...de ce ? Sunt atatia inutili... si inutil e putin spus...Mda ...retorica pura si proasta :) Era prietena mea cea mai buna, sora pe care nu am avut-o.... De atunci imi pare ca totul sta agatat intr-ul fir extrem de subtire si de fragil...si nu contenesc sa ma minunez cati ignoranti care au impresia ca firele astea de paianjen sunt funii groase si lanturi de otel... niste fericiti in felul lor, de altfel...
Incerc sa traiesc clipa...se pare ca e singura pe care putem fi stapani...

Dans..si aici...si dincolo...