joi, 25 martie 2010

Ma ascund. Pa .

Deci n-am chef sa citeasca nimeni ceea ce scriu aici. Aproape nimeni. Doar Tu si eu...

joi, 4 martie 2010

Exista dubluri. Identice.

Sunt inca socata . Si vreau sa scriu aici , ca sa nu uit...caci traiesc clipa prezenta atat de intens , incat cele trecute se pierd intr-un fel de abur ...sinapsele mele nu mai sunt accesibile a doua oara.
Deci ...se intampa cand eram la facultate... un tip se opreste langa mine si ma intreaba " Martha ce faci aici ?" m-am uitat la el zambind " Ma confunzi " ...asta se uita la mine ca la o fantoma si imi zice.." Da , nu esti ea, dar sunteti identice " In fine... am trecut cu gratie peste moment, si am uitat, dar peste ceva timp un amic imi spune " Incredibil ce mult semeni cu o cunostinta , o cheama Martha " ...deci aia chiar exista... nu mi-am mainfestat interesul si atunci intresele mele erau extrem de pragmatice...
Se intampla din nou...in alt fel...
Am avut o sora care a murit ...anul trecut ...se numea Raluca ...Ralu. Peste cateva luni a trebuit sa ma duc la Londra...si ma intalnesc acolo cu un grup de romani ...nu ii stiam pe toti . La un moment dat , bai mi s-a parut ca vad o fantoma...o tipa din grup seamana cu Ralu a mea incredibil de mult...la fel de inalta , fata aproape identica ( nici nu am studiat-o ca mi se facea rau doar cand o priveam ) dar cam neingrijita si neglijenta...Ralu era impecabila... Am evitat-o cat am putut , dar tot am auzit cum o strigau ...o chema Raluca... A trecut intalnirea cu grupul, a trecut episodul Londra... uitasem...adica inchisesem sertarul ca de obicei...
Miercuri insa... Ma intorceam de la job cam epuizata , iau metroul , caci ieri am inceput mai tarziu si daca nu ajung inainte de 7.30am dau ture la nesfarsit sa gasesc loc de parcare... ma arunc pe un scaun si ma rog sa ajung cat mai repede acasa....ma uit in gol, casc discret , ma integrez perfect in peisaj....
Bai si odata nu stiu ce imi vine sa ma uit la aia care statea in fata mea...deci era Raluca din Londra , vie si la fel de sleampata ... si de data asta o fixez hipnotizata ...deci gura, nas, ochi , sprancene identice...identica...cateva fire de par alb , straluceau hidoase printre pletele castanii ...deci firele astea m-au salvat...Ralu nu ar fi expus asa ceva never...
Si nu numai firele , intre 2 statii tipa s-a scobit tacticos in dinti....deci ii multumesc ca a facut asta :):) ca m-a trezit si m-a impiedicat ca ma tin dupa ea si s-a intreb " Bai cu ce drept esti tu un fel de fake al sorei mele ?"
Da..deci m-am dus acasa mai mult teleghidata...deci ce sanse ar fi ca eu , care merg extrem de rar cu metroul sa intalnesc in el o tipa pe nume Raluca, copie fidela, dar cu cativa ani mai tanara ??? Cam aceleasi sanse pe care le-am avut si la Londra...
In fine... nu mai inteleg nimic....
Un lucru e clar..nu imi pare rau ca nu am vorbit cu ea...Raluca asta nu e Ralu, asa cum nici eu nu sunt Martha.... si totusi era identica....
Dovada mai mare ca asta , ca suntem infinit mai mult decat un trup mai vreti ?