sâmbătă, 26 iulie 2008

Am pierdut...

un om drag. Ce e mai trist decat a pierde un om drag ? Sa te pierzi pe tine insuti... Imi era cu atat mai drag cu cat zambetul meu prelungea armonios zambetul lui , cu cat mintea mea era fericita langa mintea lui, cu cat sufletul meu....aaa...stop. frana. Sufletul meu nu era niciodata in pericol sa se tamponeze de sufletul lui care era plecat undeva departe...si mai grav e ca hoinarea pe undeva prin timp, intr-un trecut sau intr-un viitor prea indepartat...Omul meu drag se obisnuise asa , cu un gol rotund, vizibil, in dreptul inimii , si nedurandu-l nimic, radea...ii era bine.
Mi-a trecut prin minte sa il fotografiez...indienii cred ca atunci cand fotografiezi pe cineva ii furi sufletul... nu am mai facut-o , dar nu din cauza pericolului de furt ..inexistent...
- " Mergi, mergi si nu te mai uita inspre mine... daca nu as stii sa privesc ochi nu m-ar durea atat de tare..."
- "Da, dar..."
- "Te rog..."

Amintire . El - navigator. Eu