Deci , am momente in care ma intreb cum ar fi fost daca ... as fi fost lasata sa fac ce imi placea . Dar am fost fortata sa ma dezvolt oarecum ca un bonsai - chinuita estetic de viziunea altora :)
Ideea e ca de cand ma stiu mi-a placut Muzica . La 10 ani , nasu-meu, solist de opereta , m-a dus la filarmonica unde se facea preselectie pentru corul de copii. Dintre cei multi veniti acolo au fost alesi 20 si unul din ei eram eu. Imi aduc aminte si acum cu claritate momentele alea, holul , sala de auditie si chiar si pe proful mustacios de la pian. Am cantat "Dimineti cu ferestere deschise" , vreo 2 strofe , cred ca destul de convingator :):) Bai si culmea , dupa toata agitatia asta ...parintii mei dragi , mi-au interzis sa merg mai departe , faceau spume la ideea de a ma muta la liceul de arta . Iar eu copil tembel de altfel, nu m-am revotat deloc... caci de asemenea tot de cand ma stiu aveam plantata in minte ideea ca voi fi medic :):)
Oricum nu ma plang :) ai mei si acum au impresia ca au fost geniali in decizia asta :):)
Muzica insa ma pasioneaza si acum , cea clasica e o constanta, dar ascult practic aproape orice , incepand cu Parazitii :):) carora le strig cu sete versurile cand simt nevoia :):)
Cand eram in liceu si facultate eram pasionata de Bach (recunosc era la rand , dupa Mircea Eliade), am si acum casetele de atunci care se aud inca bine . Acum mi se pare putin greoaie prea solemna, nu ma mai regasesc in ea. Culmea, e ca nu ma omor dupa Mozart , stiu ca spun un sacrilegiu, dar na , asa simt...ok imi plac cateva sonate si vreo 3 concerte ( 38 - praghez , mai ales ) dar in rest ...
Ce imi place acum cel mai mult , si ascult de zeci de ori ( pana acum nu m-am plictisit :)
1. Pachelbel - Canonul in D ( Re) major
2. Vivaldi - Concert pentru mandolina , corzi si harpa
3. Albinoni - Adagio in G ( Sol) minor pentru orga si corzi
Deci sunt o cobra adevarata :) muzica ma hipnotizeaza :) si inca o cobra romantica :):)
A... si am uitat ...in topul preferintelor : Cheloo : Unde se termina visele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mda...sunt vise care apun, dar nu mor niciodată. Îşi păstrează, cumva, puterea de a răsări din negurile trecutului, în mod spontan, sub formă de întrebări retorice gen 'cum ar fi fost dacă...?'. Şi astfel te încarcă cu nostalgii tandre şi retrospective . Oricum, regretele nu-şi au locul atâta timp cât ai ales dintre două pasiuni pe cea mai 'apăsătoare'...şi, în cazul tău, aş adăuga şi cea mai înnobilatoare. Da, muzica hrăneşte sufletul prin auz, însă văzul...oh, puterea imaginilor e de neegalat. Iar faptul că tu ajuţi conservarea acestei simţ unic e, scriu eu, 'more rewarding'...sau ar trebui să fie.
RăspundețiȘtergereP.S. Ţi-am citit toate posturile şi ador inteligenţa cultivată a spuselor tale, completată cu sensibilitate şi ornamentată cu umor pertinent(şi autopersiflant).