Prietenie...

Din ce in ce mai rara azi, in forma ei pura, neconditionata...Se spune ca adevaratele prietenii sunt cele legate in adolescenta si continuate apoi indiferent de evolutia diferita a fiecaruia... ulterior prieteniile sunt de fapt asociatii bazate pe intrese comune. Ar fi trist a fie asa... Pentru mine prietenia e esentiala, fara ea nu as putea nici evolua , nici continua. O pretuiam si inainte, dar mai ales dupa o perioada destul de lunga departe de tara, cand desi am trait intre oameni frumosi, buni, veseli si amabili cu mine, nu am putut numi decat unul singur prieten... Sunt de multe ori intrebata de ce am revenit in tara si mai ales cand o sa ma intorc in occident...cand spun ca imi lipseau prietenii, familia, ca nu sunt fericita acolo, multi rad de mine si imi spun mai subtil sau mai direct ca sunt cam proasta, ori ca astea sunt chestii minore de care nu ar trebui sa tin cont...
Cred ca unul din motivele pt care oamenii nu par fericiti in Romania e si faptul ca nu mai pretuiesc prietenia, sau o inteleg gresit...de multe ori isi permit tot felul de obraznicii spunand "ehh..imi permit, suntem intre prieteni" ... eu cred ca tocmai cu prietenii si cei apropiati nu trebuie "sa-ti permiti".
Si mai cred ca relatiile interumane frumoase sunt poate mai dificil de realizat si decat profesia si decat banii...Si sunt cele care iti aduc cele mai mari satisfactii...pacat ca oamenii au uitat asta...
P.S. nici unul din prietenii mei nu stie ca am blog...ar crede ca am innebunit

Portrete de prietene