Paradox de Bucuresti :)

Asta e imaginea pe care am vazut-o ieri dimineata , deschizand fereastra...la nici o jumatate de metru de aripa masinii mele (da , Opelul bleumarin e al meu :), "parcase" o caruta trasa de un cal cu coada facuta nod. Cu ochii-mi mutandu-se de la coada calutului la coada carutei care imi ameninta masina , nu stiam ce sa fac... privesc si ma minunez... Tot un vis urat imi pare si momentul urmator in care asfaltul este stropit cu generozitate... Si totusi , calul spre deosebire de mine, are nervi de otel... in ciuda masinilor care se strecoara pe langa el, ramane impasibil si isi asteapta rabdator stapanul. Destept calut... Si dupa un sfert de ora apare si carutasul mult asteptat si totul se termina cu bine... si eu ma asez pe pat, multumita... de sedinta foto :)
Si realizez in ce tara minunata traiesc...pai unde in Europa mai vad eu pe aceiasi strada , in aceiasi zi , Audi Q7, Ferrari , si carute trase de cai cu coada facuta nod ???

Nu cred in dragoste...at all.

Uite, mai multe... Cum as putea sa cred in dragoste ? Cred in naivitate, in inocenta, in iluzie, in lipsa de luciditate....dar nu in dragoste...Cuvantul "dragoste" in ziua de azi suna prafuit, anacronic, bun de dat la casat... adica dupa alergat intre 2 joburi, nervi in trafic , scamatorii in parcare, un tip care la a 2-a intalnire ma invita la el acasa , spuneti-mi si mie unde-si mai afla locul aceasta dragoste...si daca prin absurd isi afla locul , nu isi afla obiectul, persoana... Cu timpul , am aflat ca in orice relatie e un dezechilibru, ca unul da mai mult...si ca e mai inteligent sa dai cat mai putin si sa astepti sa primesti...mai ales daca esti femeie. Altfel, daca nu joci lucid si inteligent, platesti scump, scump de tot... Asa a platit si ea, prietena mea cea mai buna, iar individul pentru care s-ar fi certat chiar si cu mine, nu a venit nici macar o data langa patul de spital... Deci fetelor...luciditate, si chiar duritate daca se impune...mai bine sa planga mama lui , nu ? :)
Asa ..si o mica scena... ies vineri la un film cu un tip care ma tot invita in oras de ceva timp..."Body of lies"... bun filmul. Ne despartim regulamentar...nu stabilim nimic pentru sambata , caci oricum eu aveam intalnire cu niste spanioli , cunostinte de cand traiam in Spania. dar tac, nu ii spun nimic...Sambata ma trezesc cu un telefon de la tip. Imi spune :
" Buna Cora...stii imi pare rau ca nu ne putem vedea azi....ma duc la o petrecere de Sf. Nicolae..etc ..."
Eu...aproape ma pufneste rasul...
" Stai linistit , nici nu te solicitasem..de ce iti ceri scuze pentru ceva care nici nu trebuia sa se intample ? Sa te distrezi si sa ai o super seara..." A amutit brusc...
Deci cam asa stau ostilitatile . Pe cine naiba sa iubesc ? Caci si daca as avea disponibilitate...as irosi-o ...deci mai bine nu...

Tot un fel de dragoste...

Putere...

Ati fost vreodata in larg, la cativa kilometri de tarm , acolo unde marea e adanca de zeci de metri ? Acolo ii simti puterea, acolo isi schimba culoarea , acolo iti imprima o senzatie de teama doar cu o mica agitare a valurilor... O simti vie, libera, ai senzatia ca te afli pe spinarea unui animal imens, periculos , dar tolerant...un animal care te lasa sa intri in el... si tot acolo realizezi cat esti de fragil, cat esti de fluture, si iti pleci capul si sufletul... si aproape intelegi....pacat ca se uita, se uita repede, cand te reintorci... Iar cand iti aduci aminte, aici , doare, doare rau... Sa te faci bine, Ralu, te rog...

Aici - cenusiu

Acolo...