Te iubesc, Cristi Iacob :)

Normal ca am si eu iubirile mele neimpartasite, pure si neintinate pana la capatul lumii. De Cristi m-am indragostit dupa ce l-am vazut jucand in Baal...dar atat de tare , incat dupa spectacol , cu prietenul meu de mana, l-am asteptat la iesirea actorilor :
- Buna, te rog frumos, pot sa te pup ? l-am intrebat mai mult de forma, caci in secunda urmatoare am sarit si l-am pupat pe obraji :) E scund, e cu un cap mai scund ca mine ...dar e atat de mare... Si e viu ...Si atunci era cam socat, se uita la amicul meu care zambea ingaduitor :) Iti multumim, iti multumim mult, i-am mai spus ... aveam ochii in flacari si atata cer sub pleoape si inima in cap...
- Dar ai vazut...erau oameni care au parasit sala...mi-a spus el intristat...(saracu, omul asta chiar iubea publicul)
-Aceia nu conteaza, noi iti multumim din suflet....
Asta seara mi-am amintit de intamplarea veche de 6 ani , cred ...Am vazut pentru a doua oara Colonia ingerilor...cu alti ochi...unii mai deschisi...mi-a placut la fel de mult, am ras si am cazut pe ganduri si mai mult...Mi-am imaginat ce orgoliu, ce bucurie teribila , sa iti vezi piesa regizata si jucata genial... (un pic modificata, indulcita pe alocuri )...
Si am aplaudat asa, cu mana in ghips , sufletul in ochi si zambetul pe buze...si i-am transmis telepatic lui Cristi ca-l iubesc, asa cum il iubesc si pe Nichita, pe Mircea ( Eliade mai ), si pe vreo inca cativa ....